mie nu îmi e frică să mă gândesc la moarte,mi-e frică însă să mor cu cineva alături.așa cum alții se gândesc la căsătoriile lor și își petrec o bună parte din viață organizând și visând eu m-am gândit să îmi organizez moartea,trebuie să organizez și eu ceva in viața asta.încep din timp să mă gândesc,să analizez,să fac în așa fel încât când va veni timpul să fiu înconjurată numai și numai de pisici.n-aș vrea să mor într-un pat,mi-ar plăcea să fie undeva într-o pădure unde să știu că e aproape imposibil să ajungă un om sau în cel mai rău caz în jâlțul meu,care să continue să mă legene și după.o să fac în așa fel încât să fie noiembrie,nu-mi place să mor vara,de fapt mie vara nu mi-a plăcut niciodată.să fie noiembrie,frig afară,cu zile scurte și mohorâte,să miroase a bostan pe lângă brutării.odată când eram mai mică,o țigancă mi-a ghicit în palmă,eram la Iași în excursie aveam vreo 17 an și mi-a spus grav și tremurător că voi muri la 27 de ani.ah,mai e timp până în noiembrie,încă nu am făcut 28.i-am zis că dacă mă minte am să vin să o caut,mai am și acum adresa și numele ei trecut într-o agendă veche.
deseori visez că mă sinucid și nu e deloc o senzație urâtă,din contră,mă trezesc cu un amar în gură.
Melissa Pi 