deseori în fața liftului îl întânesc pe vecinul meu de palier,un tip grăsuț și scund în jur de patruzeci de ani sunați.e mereu cu câinele,un cocker spaniolo bassoto,din ăia cu urechile lungi,scunzi și lați.îl mângâi,îi fac complimente,el mă linge pe mâini,îmi lasă un pic de salivă amintire și intrăm împreună înăuntru iar până la etajul doi (să fie vreo 20 de secunde) eu continui să îl mângâi.intru în casă și dacă e și F. îi povestesc cu cine m-am întânit,el râde și îmi spune ”du-te și te spală pe mâini”.eu intru în baie,deschid robinetul,las apa să curgă vreo 10 secunde bune,închid la loc,revin în salon și îi zic ”gata,m-am spălat!”.și îmi vine să râd că îl păcălesc atât de ușor și el nu are nici cea mai mică idee că eu curăț cartofii cu mâinile mirosind a câine.și râd.încet,să nu mă audă.
într-o zi iar l-am întâlnit pe tipul grăsuț cu câinele grăsuț și lat în fața liftului.câinele mirosea a ploaie,un miros stătut pe blană.l-am mângâiat chiar și mai mult și mai îndrăzneț decât celelalte dăți.și l-am întrebat pe vecinul grăsuț:”câți ani are cățelul?”.liftul încă nu apucase să ajungă jos,el s-a opintit un moment,și-a dat capul ușor pe spate și mi-a răspuns:”ăăă…2 ani…4 luni…și 9 zile”.imediat ce am intrat în casă m-am dus glonț la sertar să caut carnetul de sănătate al motanului să văd precis,precis cât are,să zic și eu așa la lume de acum încolo.de data asta m-am spălat pe mâini.însă lui F. i-am zis că nu m-am spălat.