Arhive zilnice: 30 august 2011

quanti anni hai,bambina?

deseori în fața liftului îl întânesc pe vecinul meu de palier,un tip grăsuț și scund în jur de patruzeci de ani sunați.e mereu cu câinele,un cocker spaniolo bassoto,din ăia cu urechile lungi,scunzi și lați.îl mângâi,îi fac complimente,el mă linge pe mâini,îmi lasă un pic de salivă amintire și intrăm împreună înăuntru iar până la etajul doi (să fie vreo 20 de secunde) eu continui să îl mângâi.intru în casă și dacă e și F. îi povestesc cu cine m-am întânit,el râde și îmi spune ”du-te și te spală pe mâini”.eu intru în baie,deschid robinetul,las apa să curgă vreo 10 secunde bune,închid la loc,revin în salon și îi zic ”gata,m-am spălat!”.și îmi vine să râd că îl păcălesc atât de ușor și el nu are nici cea mai mică idee că eu curăț cartofii cu mâinile mirosind a câine.și râd.încet,să nu mă audă.

într-o zi iar l-am întâlnit pe tipul grăsuț cu câinele grăsuț și lat în fața liftului.câinele mirosea a ploaie,un miros stătut pe blană.l-am mângâiat chiar și mai mult și mai îndrăzneț decât celelalte dăți.și l-am întrebat pe vecinul grăsuț:”câți ani are cățelul?”.liftul încă nu apucase să ajungă jos,el s-a opintit un moment,și-a dat capul ușor pe spate și mi-a răspuns:”ăăă…2 ani…4 luni…și 9 zile”.imediat ce am intrat în casă m-am dus glonț la sertar să caut carnetul de sănătate al motanului să văd precis,precis cât are,să zic și eu așa la lume de acum încolo.de data asta m-am spălat pe mâini.însă lui F. i-am zis că nu m-am spălat.

chiedimi se sono felice

toți din jurul meu mă întreabă dacă sunt fericită.la început nu prea am dat importanță și nici nu am căutat vreun rost în cuvintele astea.și totuși astăzi după ce am străbătut tot orașul în căutarea unui distributor de țigări cu monede și l-am găsit după vreo cincizeci de minute de mers pe jos când am ajus acasă cu vreo o mie de calorii în minus,cu părul și mai răpănos ca niciodată,mirosind nu a transpirație dar a trudă,m-am zvârlit pe divan cu motanul torcând ce pășea în stil maiestuos pe burta mea urcând tot mai sus tot mai sus ca să ajungă cât mai sub bărbia mea ca să îi dau pupici pe creștet am început să râd ca un clovn bine plătit de un circ faimos și m-am gâdit ce-mi lipsește mie?căci deschid casa și găsesc liniștea ce o căutam de o viață,un divan puricos de care nu mă îndur să mă lipsesc,un motan gras și iubitor și pe deasupra și un pachet plin plin cu țigări.e ziua lui F. am vorbit cu el pe skype și în timpul conversației l-am întrerupt brusc și i-am zis ”sono felice!”. a râs puternic și m-a întrebat dacă iar am alergat prin oraș după țigări,i-am zis că da,ca-n fiecare duminică de altfel.mă întreb cum se doarme în rwanda și cum se simt ei fericiți acolo.

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe