dopo una lunga e penosa malattia…

am început încet încet să simt euforia toamnei,alaltăseară a început să tune și să fulgere așa din senin după care liniștea a acoperit totul mărind sonorul doar ploii.era trecut de doișpe noaptea și vroiam să ies să îmi cumpăr țigări când la radio am auzit că un om a fost fulgerat în timp ce ieșise per balcon să fumeze o țigară.mă zbârlesc pe dată și-mi caut ocupație.afară plouă tot mai abitir.nu-mi găsesc locul,iau umbrela și mă pierd în noapte.cu pași lenți să nu care cumva să omit vreo băltoacă.la tonomat nu e nici un chip să-mi accepte bancnota de cinci euro  deja leoarcă.o întind răbdătoare pe tricou o frec între palme suflu peste ea în sfârșit mi-o acceptă.mă întorc acasă îmi fac o cană de tachifludec cu lămâie și miere iar în bezna tăcută a nopții mă simt cel mai gigant om.motanul se introduce silențios prin deschizătura porții de la balcon și linge picăturile de apă de pe frunze.e fericit.

să mergi în corso italia după șase seara e o plăcere.străduța aia lungă și strâmtă ce seamănă cu cele din harry potter te face să uiți totul.oameni mulți de abia ieșiți de la servici ce merg agale oprindu-se la fiecare vitrină.e o librărie acolo,librăria de la feltrinelli cu scări în formă de cochilie și de fiecară dată când intru nu-mi mai vine să ies.doamna de acolo mă urmărea de ceva vreme și neînțelegând de ce nu cer nimic m-a întrebat ce doresc.ei,na!hai să te întreb totuși:”nu vă supărați doamnă,o viață de vândut aveți?”.foarte timidă mi-a răspuns:”capisco”.eu m-am întors la răsfoit cărțile ce le ocheam când mă plimbam printre rafturi.preț de două ceasuri nu m-a deranjat nimeni.după care librăria s-a închis.

în sfârșit mi-am făcut o prietenă.ies cu ea,o ascult(e foarte depresă și lejer paranoică) ne plimbăm,bem cafea espresso,eu fumez ea nu,ea se plânge eu râd și-i zic mereu că totul va fi bine,îmi povestește despre cât de raziști pot fi pisanii,eu o ascult,nu zic nici da nici nu.o prietenă trebuie să fie ascultată și susținută,încurajată chiar și în cele mai uluitoare decizii pe care le poate lua.ea mă sfătuiește.eu tac și ascult dar fac tot așa cum cred eu că e mai bine.pe prietena mea o cheamă carmen și are 47 de ani.sâmbătă merg la ea să culeg struguri.și s-o ascult.