Dopo una lunga e penosa malattia (2)

Era într-o sâmbătă noapte când a început totul.La început mici eletroșocuri și rare mai după au început să se simtă din ce în ce mai  dese și mai puternice.Obercăiam prin casă după medicamente,la început pe picioarele mele apoi am început să mă târâi.Îmi amintesc doar că mă gândeam la povestea lui Rebreanu cu femeia ce suferea de durere de dinți și de rușine că rămânea cu o gaură drept în față refuza să meargă la dentist.Eu aș fi mers și pe jos numai să știu că este unul deschis.Mă încovrigeam unde apucam cu perna pe genunchi și plângeam,răcneam înăbușit.Pronto soccorso sâmbăta noapte la două jumate era plin de tineri beți întorși de la discotecă ajunși cu mașina printr-un canal care de care mai desfigurați.Rezist să aștept două ore încercând să mă gândesc la lucrurile ce-mi plac cel mai mult ca să păcălesc durerea.Mă aleg cu o fiolă de taradol sub limbă cinci minute se oprește durerea și mă întorc acasă.Mai golesc câteva pliculețe de oki și adorm.E aproape zi când mă trezesc.Duminică dimineață o liniște greoaie în jur.Mă târăsc spre balcon unde zdrobesc un pic de pâine uscată și o înșir pe pervarz.Vin păsărelele,motanul de după plasă se ridică în două labe cu urechile ciulite mârâind să-i deschid.Zâmbesc pe jumătate așa cum pot și îmi dau seama că eu dacă aș muri chiar în momentul ăsta nu s-ar schimba absolut nimic.Păsărelele ar continua să vină la firimituri,motanul ar fi la fel de nerăbdător să iasă afară să le alerge iar liniștea de duminică dimineață ar fi la fel de greoaie.Găsesc într-un sertar o sticluță de delorazepam beau cât pot și adorm pe divan.Îmi amintesc o păturică pusă peste mine și un ghemotoc cald lângă cap.Mă trezesc cu o durere nesuportabilă și pe deasupra și cu urechea zvâcnind.Când eram mică și mă durea urechea mama îmi încălzea ulei într-o lingură ,înmuia o bucată de vată și mi-o strecura în ureche.Număram orele până la opt dimineața când avea să descchidă farmacia.În sfârșit ajunge F. cu fiola de lichid maro(un fel de anestezie) și mă liniștec,iar adorm.Găsim dentist lângă Pisa la Riglione și mergem repede repede.Afară la soare stăteau leneșe întinse două pisici una tărcată și una cenușie.Foarte blânde amândouă au început să mi se gudure la picioare.Le mângâi un pic,aia tărcată se pune cu burtica în sus,o scarpin puțin și plec.E un cabinet curat și foarte alb ,dentistul îmi părea Garrone di poveștile lui Cuore,asistenta micuță și slăbuță în jur de cincizeci de ani.Mă așez tremurând și deschid gura.Uhh,doare!Se oprește.Patru injecții așa pac-pac!Leșin aproape,nu mai simt nimic.Doamna de lângă mine e drăguță,îmi pune șervet sub gură,îmi dă părul la o parte și îmi ține mâna.”Dai piccola!Pensa a qualcosa di bello!” Închid ochii și văd căpșuni,munți de căpșuni.Nu știu de ce mereu când simt durere închid ochii și mă gândesc la căpșuni.Măseaua nu vrea să iasă,se ține acolo cu ultimele ei forțe parcă părându-i rău că trebuie să mă părăsească.Tot simt,mă înec când doamna îmi aspiră înăuntru și mă clătește cu un furtunaș.Apa mă sufocă.Se opresc toți.Ce e de făcut?Doctorul îl întreabă pe F. ce îmi place cel mai mult și el pe jumătate leșinat răspunde imediat:”pisicile!”Doamna se uită la doctor din priviri se înțeleg și iese afară.Revine cu pisica neagră toată prăfuită de cât s-a tăvălit.Mi-o așează în brațe,mie mi se măresc ochii de uimire dar nu zic nimic o țin strâns strâns și ea stă cumincioară.Măseluța a plecat toată bucățele bucățele că nu vroia să iasă așa cum era și sângele țâșnește ca o fântână arteziană.Începe să mă coase eu nu mai simt nimic decât trupușorul cald al pisicii.Gata,s-a terminat!Mă gândeam imediat ce mi se termină anestezia o chem pe mama și îi povestesc cum mi-au scos măseaua cu pisica în brațe.Garrone îmi zice să vin peste o săptămână la scos firele.Vin peste exact o săptămână.Pisicile tot acolo.De data asta îmi permit să stau mai mult,am exagerat și un pic cu mângâierile.Eram foarte calmă știam că nu doare la scos firele.Examinându-mă mi se zice că trebuie să mi se finiseze osul,era zgremțuros și îmi rănea limba.Bine,zic,ce durere poa să fie?Nici bine nu a atins polizorul osul că am sărit îngrozită.Iar înjecții iar nimic.Durerea și mai crâcenă,lacrimile și mai șiroaie.Vine pisica.De data asta aia tărcată.E și mai blândă,îmi linge degetele.După ce s-a terminat,Garrone cu un glas grav începe să vorbească,îmi zice ce e de lucru și că o să dureze cel puțin un an.Ia un scheletru se apropie și îmi arată ce și cum e de făcut.Ajunge la preț,eu strâng pisicul și mai tare,până la urmă aprob dar îl rog mult de tot să îmi permită ca atunci când trebuie să plătesc să am pisica în brațe.Râde puternic și mă conduce la ieșire.Tot peste o săptămână o să ne vedem.Și tot drumul până acasă eu m-am gândit că orice cabinet de stomatologie din lume ar trebui să aibă măcar o pisică.